este cald... sufocant de cald... e atata liniste... si intuneric...dar e un intuneric placut si primitor... ce paradox... intunericul il asociezi uratului, fricii, temerii.. dar daca stii sa privesti noaptea iti vei da seama cat e de calda si de luminoasa... linistita...
noaptea sunt atatea stele...atat de frumoase si pline de povesti... ele, toate, vad atatia oameni seara de seara.. ele, toate, aud atatea povesti hazlii sau triste... ele vad perechile de pinguini indragostiti plimbandu-se pe aleile placut inmiresmate sub zumzaitul atat de superb al greierasilor sau al brotaceilor... ele, toate, aud adierea vantului si ii linistesc pe cei nelinistiti, ii alina pe cei deznadajduiti, ii fac sa viseze pe cei indragostiti... ele... te fac sa zambesti placut.. ele iti dau liniste daca stii sa le privesti... ele... sunt atat d multe si atat de deosebite in felul lor chiar daca, la prima vedere, par la fel.. ele? au si ele povestile lor...
... incearca o data macar sa privesti noaptea altfel...
.........
cam ambiguu ce-as vrea sa scriu... nu prea se leaga... nu am inspiratia la mine in seara asta.. poate intr-o alta noapte....
am citit "Micul print".. il recomand macar o data sa-l rasfoiesti... oamenii mari sunt atat de complicati. uita frumusetea unor lucruri atat de simple..
in seara asta ... ii soptesc vantului: Noapte buna.. mie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu