o papadie

si este o papadie.
o papadie mare intr-o mana mica de copil.

da, in acest moment este tot ce are.
si cu toate astea ii lasa "petalele" sa zboare.
ea stie ca papadia nu poate sta altfel langa ea. intr'un fel a stiut asta inca de la inceput.. si totusi nimic nu a impiedicat-o sa nu o iubeasca asa cum era ea, inca un bobocel ce curand va creste si va zbura.. a avut grija de ea. a tinut-o la caldura cand batea vantul, tocmai ptr a nu-i zbura petalele prea devreme. a udat-o pentru a creste frumos. a hranit-o cu lumina asa cum a stiut fetita mai bine. uneori din greseala a tinut-o la umbra, dar.. degeaba.. rezultatul a fost acelasi orice-ar fi facut..
si papadia a crescut.. fetita stia ca in curand va veni acea zi. dar de nenumarate ori a incercat sa fereasca papadia sa realizeze zborul si a amanat-o pe cat posibil..

au fost zile in care s-a suparat pe ea, in care a certat-o , in care n-a mai vrut s-o vada..si toate astea ptr ca o iubea prea mult si ptr ca o vroia aproape.. :) uneori asa procedam..

papadia nu uitase.. si fetita stia intr-un fel ca isi va aminti intr-o buna zi ..fetita a incercat.. dar papadia nu a uitat.. nici nu a vrut sau poate nu a putut.. fetita nu este suparata.. surprinzator.. ea stie ca oricum ar fi fost tot nu ar fi plecat de langa papadie..

poate astazi, fetita a realizat. a realizat ca papadia nu mai poate astepta sa zboare de langa ea. poate ptr prima data de cand tot isi vorbeau una alteia a realizat ca ce a fost nu se mai poate lumina.

papadia poate zbura incotro doreste ea. nu trebuie s-o mai tina nimic in loc. fetita a inteles.
fetita inchide usor ochii si se gandeste la ea cu multa dragoste. asta este tot ce i-a ramas.

fetita si papadia :)