Miez de noapte

24.08.'08

Este din nou trecut de miezul noptii cu muult. Ca de obicei nu am somn insa macar am reusit sa mai reduc din ora la care dormeam si anume 7 dimineata. Acum e doar 3 :)).

Stateam si ma gandeam asa... ca de obicei, tipic mie caci altfel n-as putea sa traiesc. Ma gandeam ca mi-am spus o data ca " de fapt eu ma pregatesc ".

Discurs in mintea mea, eu cu mine :))) :

" - Te pregatesti?! Oh ! Stai putin. Ce vrei sa zici cu asta?

- Hmmm ce vreau sa zic cu asta? NU stiu... Am zis-o de cateva ori, dar abia acum am fost mai atenta la cuvintul asta... "

Nu mai puteam sa trec dincolo de aceste cuvinte. Parca ma blocasem si imi rasunau in minte: ma pregatesc, ma pregatesc..

Ce vroiam s a zic cu asta? Atunci mi-am dat seama. Mi-am dat seama ca in tot acest timp, in toata perioada asta de cand am inceput sa ma confrunt cu fel si fel de situatii am inceput sa ma pregatesc fara sa realizez. Aceasta redescoperire a mea zilnica, aceste intrebari care nu-mi dau pace si nici nu-mi vor da foarte curand, sunt posibilitatile mele de a ma intelege cat mai bine, de a ma feri de ce as putea evita in drumul meu, de a putea fi mai stapana si mai sigura pe mine, de a ma cunoaste cat mai bine pentru a sti de ce sunt in stare, de a ma pune la situatii limita pentru a vedea cum reactionez, de a intelege ca unele lucruri chiar nu au raspuns si oricat te-ai stradui nu le poti da de cap atunci; mai tarziu in fond se vor afla si asta trebuie sa intelegem cu totii , da e cam dificil; e dificil si pentru mine care tot incerc sa ma educ ,s a ma modelez pe stilul asta.

Nu am un raspuns foarte clar pentru ce ma pregatesc, nu am doar un motiv, doar un gand. Sunt multe pentru care ma pregatesc pentru a nu ma lasa doborata. Am fost pusa in multe situatii care mai de care mai dureroase, mai hazlii, mai critice, mai sensibile si daca n-am stiut candva cum sa ma port, cu timpul m-am invatat... Desi... NU sunt modesta, dar cred ca pentru fiecare, oricat de trista sau suparata sau oricate probleme as fi avut, tot am stat sa ascult, sa-i sfatuiesc asa cum am putut ca si cum ar fi fost vorba de mine. Asa fac tot timpul. Cu oricine vorbesc le spun aceleasi lucrui pe acre mi le zic si mie fara vreo intentie de a-l debusola pe celalalt. Cateodata, ca si in cazul meu, e foarte greu sa accepti adevarul. Pe unii i-am simtit si i-am lasat in pace deoarece vine un timp cand toti ne trezim si realizam. Asa sunt si eu cateodata. Dar e un timp pentru toti , iar eu care scormonesc tot timpul cand mis e apre mie ceva de neinteles :))) tot ma trezesc pentru ca altfel n-as putea , nu-mi palce sa ma mint. Chiar daca doare prefer sa stiu adevarul !

Cate ganduri stau ascunse acolo in capsorul meu. Pe zi ce trece mai descopar cate-o chestie care pana acum mi-era neclara si abia daca reuseam sa-mi dau seama. Ma bucur foarte mult cand mai realizez lucruri noi care stateau acolo pitite . Sunt mandra de mine ca am reusit sa fac multe lucruri singura de ceva vreme, fara ajutorul nimanui, ci doar incercand sa ma bat la cap, sa ma intreb ce am,c e-i cu mine, sa caut dincolo de lucruile pe care mi-erste greu sa mi le spun chia si mie. Am incercat astfel sa-mi dau timp, sa-mi dau liniste, sa-mi dau intelegere... si a fost bine. Nu m-am fortat mai mult decat a trebuit. Au venit usor usor si le-am lamurit, iar acum e bine intr-un fel... N-as fi putut ajunge aici fara ajutorul catorva persoane foarte dragi sufletului meu care mi-au fost aproape. Am vorbit, am dezbatut subiecte care m-au facut sa vad si alte parti ale unui singur obiect, ale unui/ unor sentiment ( e ), ale unei persoane.

Insa de data asta am vrut sa ma rup de tot si sa vad de ce sunt si eu in stare fara sa mai apelez la nimeni. Pentru ca nu mereu vor fi oameni in jurul meu acre sa ma sprijine,s a ma sfatuiasca si mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu asta. Dar am vrut sa invat sa ma descurc si singura, sa fiu pregatita ( desi niciodata nu esti suficient , dar nu se stie niciodata ce se poate intampla; mai bine sa fii pregatit pentru o ocazia pe caree posibil sa nu o ai decat sa te intalnesti cu ocazia respectiva si sa o ratezi ). A fost greu, foarte greu ,tinand cont de faptul ca eu sunt o fiinta care nu poate tacea o secunda, care mereu are ceva de dezbatut, o curiozitate, o tampenie banala, orice. Sunt o fiinta care are nevoie de oameni, care este dependenta de oameni placuti , calzi, haiosi, nebuni, pusi pe glume. Sunt o fiinta care adora sa observe oamenii din jurul ei oriunde -ar fi : la piata, in tramvai, i n metrou, in statiile de autobuz, oriunde. Eu sunt tot timpul cu gandul, cu privirea unde nici nu gandesti.

Tocmai de aceea am vrut sa vad cat de tare pot fi si aici, pusa in situatia asta de a nu putea vorbi atat de deschis cu ceilalti, de a-mi fi dor sa pot vorbi cum o faceam o data... Un test cu mine. Am vrut sa vad daca ma pot ridica. Si da, s-a putut. Experienta asta m-a intarit si mai mult si tot ce s-a intamplat a fost in favoarea mea. Am castigat multe si sper sa ma mentin asa. In viata pierzi pe-o aprte, castigi pe alta... Daca reusesti sa intelegi asta.. si atunci cand te si lovesti de anumite situatii ar fi perfect, dar mai e cale lunga pana acolo. Cred ca de fapt asa voi fi mereu pentru ca asta mi-e firea. Cad, dar n-as putea sa ma resemnez si sa abandonez, sa MA abandonez. NU, asta niciodata ! Nu mi-as ierta-o daca s face-o.

Inchei caci deja e tarziu si e cazul sa ma mai pun si-n pat desi imi va mai lua ceva pana voi adormi, dar sunt mai linistita acum... asta e tot ce conteaza pentru mine. Daca am liniste sufleteasca de nimic nu mai am nevoie pentru ca sunt pregatita sa ma orientez spre ceea ce vreau. Si daca nu vin, ma lupt eu si tot vin :)))

Nighty night :D